Dupa ce mi’am imaginat un mic dejun cu Dumnezeu, o cina cu diavolul…acum stau si imi imaginez o plimbare cu Isus pe malul marii, intr’o seara, cand vantul bate putin, stelele si luna ne lumnieaza calea, iar muzica pe care o pasim sunt valurile care se lovesc prima oara de picioarele noastre si apoi de tarm. Zambesc acum cand ma gandesc cum ar fi. Mi’o imaginez in felul urmator
Isus se plimba pe marginea apropiata de mare si eu de partea mai uscata al plajei. Picioarele Lui zici ca si acum plutesc pe apa si nici macar nu se scufunda, dar cred ca e doar o imaginatia de-a mea, pentru ca pana la urma e si El un oarecare om cu care poti sa stai la discutii DAR sa nu uitam ca nu e orice om, e Fiul lui Dumnezeu. Ia o scoica in mana si o tine, o curata si mi-o da mie cu un zambet
Eu: Ce sa fac cu ea?
El: Ce vezi?
Eu: O coica.
El: Ea ce vede?
Eu: Un om,
El: Pacat. Ar trebui sa vada un sfant.
Eu: Un sfant?
El: Da. Un sfant.
Eu: Nu am cum sa fiu un sfant. Sunt un simplu om care am si eu pacatele mele, caderile mele. Sfintii sunt curati si albi, eu nu sunt nici curat si nici alb. Eu nu pot sa fiu un sfant.
El: Ba da, poti.
Eu: E imposibil sa fii sfant mai ales acii pe pamant in zilele noastre. Cand internetul e in floare, cand cenzura nu mai conteaza, cand violenta, sexul, ipocrizia, minciunile, ne bat la usa.
El: Aceste lucruri nu ar trebui sa te tina deoparte de sfintenie.
Eu: Hmmm….inteleg. Oricum, vreau sa te intreb un lucru…daca se poate!
El: Te rog!
Eu: Care ti-a fost sentimentul cand ai venit pe pamant cu planul Tau gata facut pentru a introduce o alta mentalita oamenilor, in ai invata, a le face minuni, si apoi fiecare lovitura de zbici ce ti-a lovit spatele, fiecare strop de sange ce a curs, fiecare palma ce ai luat-o pentru ei, pentru noi. De ce ai facut toate astea? Ce te-a impins sa faci toate astea?
El: Dragostea!
Eu: Atat?!
El: Da. Uite Roby, acest lucru trebuie sa sa-l intelegi si tu si toti din jurul tau, ca dragostea le face pe toate. Ca am venit Eu pe pamant a fost un simplu motiv, am fost trimis din dragoste pentru a arata dragostea. M-am nascut din dragoste, am trait in dragoste, am invatat dragostea, am predat dragostea, am murit din dragoste si am inviat in dragoste. Toate pentru voi din dragoste. Trebuie sa intelegei ca dragostea face totul.
Eu: Dhaaa….cuvantul care suna bine dar care e greu de aplicat. Cum sa iubesc pe cineva care “ma palmuieste”?
El: simplu. Pur si simplu il ierti si ii spui ca il iubesti.
Eu: Hai sa fim seriosi ca nu se poate. Cum sa il ierti si sa il si iubesti pe deasupra? Sunt si eu om si nu am chiar asa de multa dragoste. Dragostea mea e limitata.
El: Atunci deschide-ti orizonturile. Invata sa iubesti cand trebuie. E usor sa iubesti cand esti iubit, dar cum e cu iubitul cand esti urat? Cum e sa ierti cand cineva ti-a gresit? Cum e sa fii diferit in societatea din ziua de azi? Cum e sa mergi contra valului? Cum e sa fii tu cel care ia deciziile grele?
Eu: Poftim??? Hai sa fim seriosi ca deja ceri prea mult, sa iert, sa fiu diferit in societate, sa merg contra valului, sa iau decizii grele. Vrei sa fiu carne de tun pentru societate?
El: Da. Dar sa fii carne de tun din dragoste. Roby nu intelegi ca totul se rezuma la dragoste. Hai sa iti dau un exemplu! Atunci cand ai fost in necaz, cand ai crezut ca cei din jurul tau te sapa pe la spate, cand ai vrut sa lasi totul balta, cand ai simtit ca lumea se darama pe tine, ce te-a schimbat sa mergi mai departe?
Eu: Nu stiu. Altceva nu era de facut, daca lasam garda jos si nu faceam nimic, nu stiu ce s-ar fi intamplat.
El: Lasa-ma sa iti spun. Pentru ca ai avut dragoste, ai cautat dragostea, ai cerut dragoste in momentele acelea pentru toti cei care te vorbeau urat, te considerau un ipocrit, te considerau un sarlatan tu te-ai rugatsa ai puterea sa iubesti si chiar i-ai iubit. Asta inseamna dragoste. Dar sa recunoastem ca si tu ai urat la greu, si nici nu ai avut dragoste pentru cei care au cazut si trebuiau sa fie iubiti. Ai dat cu noroi in ei pana nu au putut duce dar ceva te-a facut sa te schimbi. Acel ceva stii ce era.
Eu: Bine acuma, dar am avut si binecuvantarea ca au fost oamenii care ma iubeau langa mine si ma sustineau.
El: Pentru ca te iubeau.
Eu: Ok, am inteles. Dragostea face totul. Fara dragoste….
El: Da, fara dragoste….
Nisipul de sub picioarele noastre crestea tot mai mult, si pietricelele marunte se fac pietre in toata regula. Ajungem sa calcam pe pietre mari cat noi. Ajungem sa srim de pe o piatra pe alta. am gasit o mica piatra, o iau in mana si vreau sa o arunc.
El: Stai, inainte sa o arunci in apa vreau sa fii atent la un lucru.
Eu: Ok.
El: Apa aceasta e involburata, e plina de valuri. Deja e miscata. Asa ar trebui sa fiti si voi in societate ca niste valuri. Care misca o mare intreaga, care o involbureaza, care aduce la mal algele care se rup si nu isi mai au rostul in mare. Insa, balta cea mica care e lina si curata, e comunitatea in care traiesti tu. Toate sunt bune si frumoase la suprafata, insa are nevoie de o schimbare, are nevoie de un val ca sa se miste. Daca arunci o piatra in ea se schimba multe. Se ridica valuri mici care misca balta. Roby, intelege ca trebuie sa fii aceea piatra in comunitatea ta. Sunt mandru de voi, toti cei care vreti sa schimbati lumea, sa mergeti in sus si in jos ca sa indepliniti marea trimitere. Insa marea trimitere incepe in comunitatea voastra. Marea trimitere incepe in cercul vostru cotidian in care va invartiti. Sunteti pusi acolo cu un scop. Sa faceti valuri!
Eu: Sa fiu o piatra?
El: corect. Fii piatra care face valuri si care schimba ceva in comunitatea lui.
A inceput sa se lumineze, Isus si-a luat ramas bun de la mine strangandu-ma de mana si apoi in brate si iarasi de mana. Cand m-a lasat de mana am simtit ca a “uitat” ceva in palma mea. Era piatra care am vrut-o s-o arunc in mare. Era o piatra in forma de inima. O piatra din inima pentru comunitatea mea. Pleaca cu ultimele saluturi strigand din departare.
